La poeta e hispanista rumana Carmen Bulzan
Crear en Salamanca tiene la satisfacción de publicar cuatro poemas de Carmen Bulzan (Drobeta-Turnu, Severin, Rumanía, 1953). Catedrática de Sociología, poeta, traductora y miembro de la Unión de Escritores de Rumania. Autora de buen número de libros de poesía, diarios de viajes o ensayos (ahí están El diario español (2001), Don Quijote decodificado psico-socio-lógicamente (2005), Peregrinando (2008), (V)Ideoclipe (2009), Caminando (2010) e Instantes españoles (2014). También ha traducido y publicado la primera Antología poética de Miguel de Unamuno, edición bilingüe español-rumano (2012), así como ‘Apuntes para un tratado de cocotología’ (2011), ‘150 poemas traducidos al rumano con motivo de los 150 años del nacimiento de Unamuno’ (2014) y Recuerdos de niñez y mocedad (Amintiri din copilărie și din tinerețe, 2016). También publicó el libro ‘Unamuno y Rumania’ (2014), como ensayo y biografía de Miguel de Unamuno y Jugo. De Ramón de Basterra vertió al rumano La obra de Trajano (Opera lui Traian), el primer libro escrito en español sobre Rumanía. Carmen Bulzan es presidenta de la Asociación Cultural Iuventus Traiani, miembro fundador de la Sociedad de Escritores del Danubio y editor sénior de Crónica de las fundaciones. Entre los galardones y reconocimientos recibidos están el “Diploma de honor” de la Asociacion Vorba Noastr (Viena, Austria, 2003), el Premio a la Excelencia (Drobeta- Turnu-Severin, 2011) o el Premio Eminescu de Traducción (Craiova, 2011).
Portada de Instantes españoles
Los poemas han sido seleccionados del poemario Instantes españoles, (Trilce, Sañlamanca, 2014. Con pórtico de A. P. Alencart y pintura de poetada de Miguel Elías).
PUNTOS CARDINALES
Con el alma como un mapa
suspendido en la pared que separa
busco el norte de apoyo
colgante
en clavo que me duele,
pero me sostiene.
Desde el sur bajado de zenit
me viene el calor
que me miman los pies
adormecidos
del viaje sin vuelta
pero siempre resucitado de esperanza.
La salida del sol de mi renacimiento
me agranda la ansiedad, no encontrándome
solo en los recuerdos del mundo
bajados
en la niebla del olvido y de la resignación
derretida de añoranza…
En el crepúsculo de la vida,
final de signo en la cruz cardinal,
me espera Él,
invocado,
en los cuatro horizontes buscado
de mi alma crucificada.
PUNCTE CARDINALE
Cu sufletul ca o hartă
suspendată-n zidul despărţitor
caut nordul de sprijin
damnat
de cuiul care mă doare,
dar mă susţine.
Din sudul căzut din zenit
îmi vine căldura
ce-mi răsfaţă picioarele
amorţite
de călătoria fără întoarcere
dar mereu înviate de speranţă.
Răsăritul renaşterii mele
îmi sporeşte angoasa, negăsindu-mă
decât în amintirile lumii
căzute
în bezna uitării, şi a resemnării,
topite de dor…
În al vieţii apus,
final de semn din crucea cardinală,
mă-ntâmpină El,
Cel invocat,
în cele patru zări căutat
din sufletul meu răstignit.
EXTRAMUROS
Fuera de la ciudadela
está el peregrino
que ha partido para volverse
a su propia ciudadela
interior.
Fuera del presente
está la historia
que espera
el instante de réquiem
para regresar.
Fuera de mí
están los otros
igualmente y todavía de otro modo
que necesito
para delimitarme.
Fuera de Ti
no están los muros
porque no hay resto.
Tú eres todo
sin límites.
EXTRA MUROS
Înafara cetăţii
e pelerinul
ce a plecat spre a se-ntoarce
în propria cetate
interioară.
Înafara prezentului
e istoria
care aşteaptă
clipa de pomenire
spre a se re-ntoarce.
Înafara mea
sunt ceilalţi
la fel şi totuşi altfel,
de care am nevoie
spre a mă delimita.
Înafara Ta
nu există ziduri
căci nu există rest.
Tu eşti întregul
nelimitat.
REDEFINIENDO EL AMOR
A Francisco de Quevedo
Eres sueño y ardor,
egoísmo en amor,
eres afán y repaso
orden en caos,
eres dolor y alegría,
presente en lejanía,
eres esperanza y certidumbre,
abismo en cumbre,
eres coraje y piedad,
cálculo en generosidad,
eres quemadura y bálsamo,
cuco en nido de álamo,
eres pimienta y sal,
una gota en mar,
eres pequeño y esplendor,
niño en el viejo Amor.
REDEFININD AMORUL
Lui Francisco de Quevedo
Eşti vis şi împlinire,
egoism în iubire,
eşti trudă şi repaos,
ordine în haos,
eşti nerăbdare ş-aşteptare,
prezent în depărtare,
eşti speranţă şi certitudine,
lipsă în plenitudine,
eşti tristeţe şi bucurie,
calcul în mărinimie,
eşti arsură şi balsam,
cuc în cuib pe ram,
eşti piper şi sare,
picătură în mare,
eşti durere şi dor,
copil în bătrânul Amor.
SOÑANDO EL SUEÑO AL CABO DEL MUNDO
¡Vamos todos hasta al cabo!
¡Vamos al cabo del mundo, a Finisterre!
¡Tocamos la leyenda, el espíritu y el cielo
En el ocaso al cabo del mundo!
En el mar que borbolla las nubes
Luce la leyenda del peregrino
Llegado al cabo del camino.
Los símbolos secretos esperan
De milenios para estar decodificados,
Recompensa de las búsquedas y motivación
Para el camino recorrido hasta al cabo.
En este cabo del mundo,
Me abismo en los pensamientos,
En la barca de la Virgen Carmen,
Soñando mi sueño.
VISÂND VISUL LA CAPĂTUL LUMII
Să mergem în toate până la capăt!
Să mergem la capătul lumii în Finisterre!
Să atingem legenda, spiritul şi cerul
În asfinţitul de la capătul lumii!
În marea ce clocoteşte norii
Străluceşte legenda peregrinului
Ajuns la capătul drumului.
Simboluri secrete aşteaptă
De milenii să fie decodificate,
Răsplată a căutărilor şi motivaţie
A drumului făcut până la capăt.
În acest capăt de lume, cad pe gânduri,
În barca Virginei Carmen,
Visându-mi visul.
Deja un comentario
Lo siento, debes estar conectado para publicar un comentario.