La escritora rumana Verónica Balaj
Crear en Salamanca se complace en publicar cinco poemas de la rumana Verónica Balaj, periodista de Radio Timisoara desde 1982. Balaj, licenciada en Filología y postgrado en periodismo, es poeta, novelista y ensayista con más de treinta libros publicados y numerosos reconocimientos por su labor literaria. También forma parte de la Unión de Escritores Rumanos. Los poemas han sido seleccionados de su reciente antología bilingüe, publicada en 2017 y que nos llegó por gestión de María Eugenia Echeverría, embajadora de Perú en Rumanía. La edición de la antología ha estado a cargo de Emilia Țuțuianu y el redactor fue Dorin Dospinescu: las traducciones han sido realziadas por Anne Marie Sokol, Juan Antonio Torres Márquez y Bianca Bozdogescu.
EL PUENTE DEL VERANO
El puente del verano
Sobre un amarillo espumoso
Caliente, a lo lejos
Se venden aquí
Canciones y días sin aliento
Preguntas sibilinas
Tazas con agua intocada
Los comerciantes
Maestros de palabras insistentes
Muestran ventanas
Por donde las lluvias se presentan
Fértiles y relativos
Los arboles a los lados
Sombrean una soledad verde,
Cósmica
Un puente nebuloso
Trascendiendo sobre nosotros
El corazón mismo
En equilibrio
Por lo largo, por lo alto
Sabe
El precio de las ventas
Al Puente del Verano
Hasta la caída
De la hoja del hielo
26 de Octubre 2011
PODUL VERII
Podul verii
peste-un galben spumos,
fierbinte, către departe
se vând aici
cântări şi zile cu răsuflarea tăiată
întrebări sibilinice,
căni cu apă neîncepută…
negustorii
meşteri în vorbe stăruitoare
scot la vedere ferestre
prin care se ivesc ploile
fertile, relative
copacii, pe maluri,
umbresc o singurătate verde,
cosmică,
opunte aburoasă
transcede lunatecă peste noi
inima însăşi,
în echilibristică
de-a lungul, de-a înaltul
ştie
preţul celor vândute
la Podul Verii
până când cade
lama îngheţului.
26 Octombrie, 2011
AL TIBER
En las orillas del Tíber,
por la tarde,
los pasadores toman la forma
del cuerpo de unas mujeres
extendidas por las aguas
en un
deseo extravagante
del exorcismo del amor
profundamente desplazados
Mis dedos
parecen
raíces húmedas
atrapados
en un juego alucinante
del verde
firmando la crucifixión de la
soledad
tres ángeles
vestidos de gloria y silencio
dan luz
a un pedacito de cielo
declarándole sin culpa
del descuido.
Martes, 06 de junio 2011
LA TIBRU
Pe malul Tibrului,
seara,
pinii iau forma
trupului unor femei
întinse peste ape
într- o
extravagantă dorinţă
de exorcizare-a iubirii
în adânc strămutate
degetele mele
se-arată
rădăcini umede
prinse
într-un joc nălucitor
de verde
semnând răstignirea singurătăţii
trei îngeri
îmbrăcaţi în strălucire şi tăcere
luminează
un ciob de cer
izbăvindu-l de vinovăţia
nepăsării.
Marţi, 6 iunie 2011
EL DÍA DE SUERTE
Somos una canción
Y tú, el baile,
incendiamos bosques
con tantos sentimientos
brotados, paseados
por la vista
del ojo divino
vertido en nosotros
más allá de mí,
más allá de ti
querubines nos dividen
iguales
significados e indulgencias
relámpagos
Nos despiertan de nuestra
somnolencia
buscamos círculos
del árbol primordial
los ofrecemos uno al otro como
regalos
aprendemos la lección
de llegada y de partida
tanto verde, ¡tanto verde,
esta en ciernes en mi cabeza!
ZI NOROCOASĂ
Suntem un cântec
iar tu, dansul,
incendiem păduri
cu-atâtea simţăminte
încolţite,preumblate
din privirea
ochiului divin
revărsat în noi
dincolo de mine,
dincolo de tine
heruvimii ne-mpart egal
tâlcuri şi îngăduinţi
fulgere
ne terzesc din moleşeală
căutăm cercuri
din copacul primordial
ni le facem daruri
învăţăm lecţia
de-a venirea-plecarea
cât verde, cât verde,
îmi înmugureşte pe creştet!
ADRIÁTICO EN UN VERANO
CON CUADRADOS DE COLOR NARANJA
En la encrucijada
de la luz con la vergüenza
de mi paso,
surge en algún lugar
la risa,
rayos errantes
ascendente, descendente …
Desearía silencios
No tengo más tales granos
cuadrados anaranjados
en el vestido de seda
Han sido impresos en el cuerpo
Soy toda estrellas
Decorativas, preparadas para
Recibir un fin,
Un comienzo
indiferente
en la playa, la orquesta canta
una canción de los tiempos de Chagal
empezamos a bailar,
nos divertimos …
a mi cuello cuelga
plano y amarillo
el reloj de atardecer
la hora,
con luz ahumada
me muestra engañando
frente al mar
vieja risa de payaso
y un vaso roto
bajo el peso
del pensamiento apresurado
sobre una roca que sobresale del mar,
Jesús lloró
A la despedida de los apóstoles.
ADRIATICA, ÎNTR-O VARĂ
CU PĂTRATE PORTOCALII
La răspântia
luminii cu stinghereala
pasului meu,
de undeva, răsar
hohote de râs,
fulgere hoinare
urcând, coborând…
mi-aş dori tăceri
nu mai am asemenea boabe
pătratele portocalii
de pe mătasea rochiei
mi s-au imprimat pe trup
sunt toată numai steluţe
decorative, pregătite
să-ntâmpine un sfârşit ,
un început
indiferentă
pe faleză, cântă orchestra
din vremi cu Chagal
ne prindem în dans,
petrecem…
la gât mi-atrână
plat şi galben
ceasornicul înserării
ora,
cu lumina afumată
m-arată trişând
pe faleză
râsul de clown învechit
şi-un pahar spart
sub greutatea
gândului grăbit
pe o stâncă ieşită din mare,
Isus plângea
la desprăţirea de apostoli.
CABALLOS DE NIEVE
Cazadores de tiempo
Yo no sabía
El camino de vuelta
hacia Adán y Eva
galopamos ambos
en el asiento del caballo
con vino, nieves y tormenta
ventanas, puertas,
abrimos en la calle
el dia estaba crepitando como bellota al horno
estuvimos dando alegría a la luz
Parcas y mordiendo la lengua
nada
no se cumple
de las predicho
entonces azulada, tu salida
fui privada de escenas
afortunadas
muletas de espera
son entrecerrando
sobre mis ojos
me gustaría
que gritas:
estoy aquí,
Sagitario del tiempo y del camino.
CAI DE OMĂT
Vânători de timp,
nu mai ştiam
drumul înapoi
spre Adam şi Eva
galopam amândoi
pe şaua calului hrănit
cu vin, omături şi furtună
ferestre, uşi,
deschideam în cale
ziua trosnea a ghindă coaptă
veseleam lumina
ursitoarele-şi muşcau limba
nimic
nu se-mplinea
din cele proorocite.
apoi, vânată, plecarea ta
m-a văduvit de scenele
norocoase
cârjele aşteptării
stau cruciş
peste privirea mea
aş vrea
să strigi:
sunt aici,
săgetător de timp şi drum.
Deja un comentario
Lo siento, debes estar conectado para publicar un comentario.